Rainbow Books

Update: am citit de la 19 fix pana pe la si 8 cand a venit L. cu fiul ei, P.. Si-a scos si ea cartea, i-a dat una pentru copii lui P. si… ne-am pus pe povesti :D Primeam mesaje cu ce se intampla in Bucuresti si na, trebuia sa dezbatem problema. P. tot fugea cu cartea-n mana prin fata noastra, lumea se uita cam ciudat la noi, L. saluta cunostinte-n stanga si-n dreapta, am vrut chiar sa-i ofer o carte unui nenea pe care-l stia, dar el doar mi-a zambit si a plecat mai departe. Si cam asta a fost cu pseudo-mitingul nostru. Chiar daca nu am citit, am vorbit despre carti, despre voi si ne-am fi dorit sa fi putut fi si noi in fata la TVR.

Pentru ca nu pot sa fiu azi in fata sediului TVR, o sa protestez in felul meu: la ora 19 fix o sa fiu in fata magazinului universal Maramuresul din Baia Mare, stand pe pervaz si citind. Am vorbit cu L. si a spus ca vine si ea, i-am lasat un mesaj si lui Cornel si cred ca apare si el. Eu oricum o sa aduc mai multe carti in caz ca o sa vrea cineva sa ni se alature ad-hoc si nu o sa aiba ce citi :)

Inflacarata fiind de sentimente nobile, m-am gandit sa opresc lumea pe strada si sa le spun de pseudo-mitingul nostru de protest. In fata mea era un tip care, din spate, arata ok: nemanelistic, negelat, ne…, ne…, ne… . Am spus sa-mi incerc norocul cu el. Am grabit pasul sa-l ajung din urma si am inceput sa-i spun despre TVR, despre Lumea citeste, despre celelalte emisiuni, despre ora 19 in fata la Maramuresul etc, etc, etc. Tipul s-a uitat la mine ca la o nebuna si mi-a spus cu cel mai taranesc accent posibil: “Tu, nu vreau sa te vrajesc, da’ amu’ ma duc sa cumpar o coroana si apoi ma duc la o inmormantare. Oricum nu eram io cu protestele astea.” Ok… am ramas cu gura cascata. Trecand peste asta inca mai speram sa intalnesc pe cineva care sa fie interesat de intalnirea noastra. Am trecut prin parculetul din Centrul Vechi si am vazut 3 pustoiace de liceu care stateau si povesteau. Mi-am spus ca na, inca exista lectura obligatorie in scoala, iar dupa cum aratau pareau genul de persoane care mai citesc si de placere nu doar obligate si ma gandeam ca poate o sa am mai mult noroc de data asta. Am spus aceeasi poveste si am asteptat reactia lor. Uhm… se uitau la mine si tot dadeau din cap. Nici un cuvant. Doar dadeau din cap. Dezamagitor…

Ma mai gandeam sa merg prin librarii si sa acostez cititorii, dar am renuntat la idee. Pana la urma o sa fim maxim 3 persoane care o sa citim in semn de protest. Evident ca nimeni nu o sa stie ce e cu noi acolo, dar chiar nu-mi pasa; noi stim de ce suntem acolo. Pe de alta parte, mi-am dat seama ca nu stiu cum arata un cititor. Merg pe strada, privesc lumea si mereu ma intreb “oare el/ea citeste?”. In Bucuresti vad oameni asa de diferiti care citesc in metrou, pe scari, in baruri. Uneori nu-mi vine sa cred ca cineva care arata “asa” chiar citeste. Da, stiu, am anumite prejudecati si nu sunt mandra de ele. Dar intrebarea asta tot nu ma lasa in pace: cum arata un cititor obisnuit? Sau poate ca nu exista cititori obisnuiti, poate ca avem cu totii ceva aparte. Naiba stie. Intr-un fel si de asta sunt asa incantata de Cartea din geanta: o sa aud povesti care de care mai frumoase si interesante despre cititori :)

Manifestele acestui protest le puteti citi aici, aici si aici