Rainbow Books

Editura Humanitas, colectia Raftul Denisei, 2006

Cartea am cumparat-o de la Gaudeamus-ul de anul trecut si doar acum am reusit sa o citesc. Imi placea asa de mult titlul si stiam ca e fictiune de tip documentar, adica era sigur pe gustul meu, daaaar nu am avut niciodata cu adevarat chef de ea pana acum.

Sa vedem: Josef Breuer, Lou Salomé, Paul Rée, Friedrich Nietzsche , unele scrisori si chiar poza cu cei 3 [Lou, Paul si Friedrich] despre care se vorbeste in carte sunt adevarate. In rest, in mare parte, totul e fictiune. [Imi place sa scormonesc dupa detalii din astea, sa vad cat e adevar si cat e fictiune, dar asta doar dupa ce am termina de citit cartea :) ].

Dintre toti filosofii despre care i-am invatat in liceu, cu Nietzsche nu prea m-am impacat, dar, culmea, ideile lui le-am invatat cel mai usor pentru Bac :) Iar acum, tot cu personajul Nietzsche am simpatizat. Nu stiu de ce am facut asta, in mod normal oamenii prea mandri nu-mi plac. Dar, intr-un fel, i-am inteles dorinta de a fi singur, am inteles cat de tare l-a durut tradarea lui Lou si i-am inteles firea ursuza. Nu, nu m-a fascinat, dar l-am compatimi, oricat de mult l-ar enerva ideea asta :D

Mi-au placut discutiile filosofico-psihologice, cele despre inceputul psihanalizei, despre inconstient. Nu e o carte in care totul se desfasoara repede si pe care o citesti usor. Vizitele pe care Nietzsche i le face lui Breuer sunt descrise cat se poate de amanuntit si, in general, autorul este atent la detalii. Mi-a mai placut si Lou Salomé, o tipa emancipata si foarte open-minded pentru secolul in care a trait. Unoeri mi-as dori sa fiu la fel de indrazneata ca ea :D

Stiu ca vorbisem cu cineva despre carte si mi-a spus ca are “editia aia veche” si abia atunci m-am uitat mai atent si am vazut ca, intr-adevar, prima editie fusese scoasa in 1995, tot la Humanitas. Daca gasiti cartea in anticariate, nu ezitati sa o luati. Mie mi-a prins bine pauza asta de cateva zile de la carti contemporane, frumoase, dar multe fara substanta.