Rainbow Books

editura Polirom, colectia Ego.Proza, 2006

Laude peste laude - asta am auzit despre Razvan Radulescu si al lui Teodosie cel Mic. Luciat s-a entuziasmat de numa’, cartea a obtinut ceva premii literare pe anul 2006, iar, in general, cei care au citit cartea au fost tare incantati de ea. Toate acestea m-au facut sa imi doresc sa savurez si eu cartea, sa ma las vrajita de poveste, sa ma indragostesc de personaje, iar la sfarsit sa strig “mai vreau sa o citesc o data!!!”.

Ei bine, am citit cartea laudata si nu ca nu mi-a placut, dar ma asteptam la Altceva. Un lucru e clar: personajele mi-au placut muuult mai mult decat povestea in sine. Ba este si un personaj de care m-am indragostit: Pisicainele Gavril. Pentru ca mereu am fost de partea binelui :D, nu se putea sa nu-mi placa un personaj curajos si inteligent, care nu joaca murdar si care se sacrifica pentru cauza in care crede. La polul celalat se afla Somnul Protector, un adevar bad guy. Lingusitor, prefacut, tiran, tradator, acesta ar face orice sa puna mana pe regatul care este de drept al lui Teodosie. Si ca tot veni vorba de Teodosie, mie mi s-a parut un personaj destul de sters :( Da, stiu, e doar un copil, nu avea cum sa conduca de singur regatul, nu avea cum sa comande trupele in timpul atacului, dar mi-ar fi placut sa fi plans mai putin si sa se fi implicat mai mult. Poate ca nu am facut bine ca l-am comparat pe Teodosie cu Harry Potter - asa am ajuns sa am pretentii prea mari de la el. Trebuie sa recunosc ca-l prefer oricand pe vrajitorul cu cicatrice-n frunte, decat pe mostenitorul plangacios :(

Dupa cum spuneam, povestea nu m-a impresionat, ba mi s-a parut una cat se poate de comuna [a vorbit luciat despre ea, nu mai scriu si eu]. Ciudat este ca nu m-am plictisit deloc citind cartea, ba dimpotriva, uneori citeam repede-repede de tot sa vad ce urmeaza, sa vad cum o sa iasa personajele din bucluc, cum o sa fie pedepsit Somnul [daca o sa fie] si ce se va intampla cu Teodosie. Desi erau putine, mi-au placut mult de tot interventiile autorului in poveste; imi aduc aminte de cartile lui Terry Pratchett. Un alt lucru care mi-a placut la nebunie a fost harta regatului. Am ajuns sa ma familiarizez cu lumea lui Teodosie mult mai usor cu ajutorul ei si e si frumos desenata :)

Desi am citit cartea cu bucurie si chiar daca m-am lasat furata de felul in care Razvan Radulescu povesteste, dupa ce am inchis cartea nu am putut sa nu ma intreb: “Asta a fost tot?”. Si da, se pare ca asta a fost tot.